Duminică dimineaţă, ora 10, în Agnita. O dimineaţă geroasă de februarie cu gheaţă pe ici şi colo, dar nu şi în capătul oraşului unde peste o sută de lole se pregătesc pentru paradă. Acea Paradă pe care o aşteaptă de mult nu numai agniţenii, dar şi saşii şi românii plecaţi peste hotare şi reveniţi acum special ca să “fugă” cu lolele.
O lolă ne povestea cum, copil fiind, îşi dorea să fugă şi el cu ceilalţi, numai că pe vremea aceea numai saşii erau primiţi in “gaşcă”. Atunci işi făcea rost de un numar (pentru participare) printr-o prietenă săsoaică, se masca pentru a nu fi recunoscut de ceilalţi şi “fugea cu lolele”.
De atunci cei mai mulţi saşi au plecat din Transilvania şi românii au preluat obiceiul lolelor pentru a-l duce mai departe. Lola din povestea de mai sus s-a stabilit de ceva timp în Statele Unite, dar a gasit pe internet detalii despre cum să-şi facă un costum, şi-a luat masca şi s-a întors acasă în Agnita pentru a lua parte la eveniment.
Fiecare lolă are povestea ei şi parada de duminică a fost cel mai bun prilej de a afla cât mai multe dintre acestea. Dansurile breslelor au fost numai câteva dintre momentele care au prezentat musafirilor tradiţiile locale mai vechi de 100 de ani, în timp ce bicele şi talăngile au alungat spiretele rele si gerul iernii. Până la sfârşitul paradei soarele încălzise atmosfera şi primăvara prindea puteri.